joi, februarie 3

Pe alee


Şi ce dacă pantofii-mi sunt murdari
Şi zâmbetul mi-e şters
Am de cărat un glob în spate
Şi nu e pământesc.
Caut demult un loc să stau
În gol ca să privesc...

Duhnesc!

Duhneşte părul de pe voi
Aţi aşteptat prea multă milă
În care mână să v-arunc
Nimicul meu cu silă?
În gol mă uit acum
Şi-l simt: respiră!

Respiră!


Vibrează frunze pe alee
Le sperie pustiul
Aud cum zbiară cu putere
Şi-şi caută sicriul.
În ceaţa deasă îmi ascund
Speranţa strânsă-n pumn.

Visez!

Visez culori în infinit
Raze se sparg în prismă
Răsare soarele pe cer
Singurătatea mi-e ucisă.
Văd un surâs aproape
Şi-o uşă mi-e deschisă.

E cald aici! :)

3 comentarii:

Anonim spunea...

un suras poate realiza multe...

Bibliotecaru spunea...

Frumoase versuri...
Le-ar trebui un recitator care să le dea viaţă, pentru că au un tumult, o acumlare ca o avalanşe, încă captivă în litere.

Bibliotecaru spunea...

Nu prea înţeleg de ce sunt atât de rare aceste postări?

Two Hearted Spiders

"Începe. Te trezești. Ceva e schimbat. Ceva nu mai e ca înainte de ieri. Ai vrea...Dar ignori. Urmează o cafea, mic dejun. Încerci să t...