"Începe. Te trezești. Ceva e schimbat. Ceva nu mai e ca înainte de ieri. Ai vrea...Dar ignori. Urmează o cafea, mic dejun. Încerci să te relaxezi. Timpul e mai prietenos dimineața. Câteva știri, citite printre rânduri. Nu vrei să te încarci cu lucruri inutile azi.
Dimineața de ieri a fost diferită. Era lângă tine și nu știai ce se întâmplă, voiai să scapi cât mai repede. Să nu cumva să simți.
Ți-aduci aminte de alți ochi verzi ce-aveau un zâmbet fals.
După atâta timp, ceva lipsește azi. Ignori! Deschizi o carte. Ai început-o acum două luni.
De fiecare dată, te surprinde. Cine?
A plecat până să te trezești.
E ora prânzului. Parc-ai ieși cu un prieten. Nu poate, are febră ăla mic.
Din nou. De data asta, casa pe care vi-o imaginaseră-ți amândoi. Acum ea locuiește acolo. Cu altcineva. Așa ai auzit. La vârsta aia, ai fi făcut orice să fie bine.
Acum ești mulțumit. Ai un job ok, totul e așezat. Crezi că ești unde doreai să ajungi. Ceva lipsește, însă. Tu continui să ignori! Deschizi televizorul.
Oamenii se schimbă, te dezamăgesc, dar nu e vina lor. Și, totuși, ea continuă să îți zâmbească. Inocent. Notificare: “Hola! Ce faci?”. Ignori mesajul. Îți apare un surâs pe chip, dar eviți să te lași atins de bună dispoziția ce o emană, n-are ea habar.
E seară. Ți-e foame. I-ai scris unui prieten dacă ieșiți la un pahar diseară. N-a răspuns. Cobori și îți iei doua sandvișuri. Le arunci în cuptorul cu microunde. Ceva lipsește. Dar tu continui să ignori! Ai cam făcut burtă, te tot cerți de un an. Te uiți prin geam. Se învârte. Ceva lipsește, simți un gol. Dar tu ignori! Hai că poți! Te-ai descurcat de minune în ultimii ani.
Se auce: "Clink!", a trecut timpul. Scoți din dulap ultima farfurie curată. Ți-ai promis că le speli azi.
Minutul 2:53 (al melodiei)
Și! N-ai fost suficient de puternic și te lovește direct în plex, îți vine să urli, vrei să nu îți mai auzi gândurile, să cazi în genunchi, să plângi, să nu îți mai simți sângele fierbînd!
Dar iată! tu esti tot în picioare, deschizi ușa cuptorului și pui sandvișurile pe farfurie.
Vezi teancul de vase în chiuvetă și sticlele de vodcă goale. Treci mai departe și te duci spre cameră.
Nici anul ăsta nu ai luat cadouri. Doar o carte, pe are probabil nu o să apuci să i-o dăruiești. Nici măcar nu știi dacă vrei să faci asta, ți-e teamă că o să pari ridicol.
Notificare: “Vrei să ne vedem diseară?”
Te uiți la cartea de pe masă...
N-ai scris și tu nimic pe prima pagină... că nu mai știi ce se scrie acum."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu