marți, august 2

Aşa să nu!

Să ai o mulţime de sentimente contradictorii.
Să vrei acum un lucru şi peste un minut să nu îl mai vrei.
Să treci de la o stare la alta într-o secundă.
Să cântăreşti prea mult până nu mai ai greutăţi. Să le cauţi unde nu ar fi trebuit să ajungi.
Să încerci să fii altfel doar pentru că aşa crezi că e mai bine. Dar să nu ştii dacă doreşti asta sau nu.
Să speri că mâine poate te vrei trezi iluminată.
Să speri că tot citind te vei descoperi pe tine. Să citeşti o carte de două ori. Tot sperând că te va ajuta.
Să crezi pentru o zi că ţi-ai găsit drumul. Şi apoi a doua zi să te dezechilibrezi din nou.
Să nu mai ştii unde să cauţi răspunsuri.
Să îţi doreşti cu ardoare să vezi fărâmi din viitor.
Înseamnă să nu trăieşti prezentul.
Să realizezi asta şi să nu te poţi stăpâni să reiei ciclul.
Poate se va întâmpla o minune! Asta îţi rămâne să crezi!
Am să aştept în fiecare zi să vină.

luni, august 1

Un loc al meu

E minunat să ai un loc al tău. Pe care să îl ştii doar tu. Să te duci acolo ori de cate ori vrei. Să te primească oricând şi să te poată gazdui oricât. Să te simţi bine acolo. Să uiţi de griji şi de nevoi. Şi de oameni. Să pierzi noţiunea timpului şi spaţiului. Să poţi închide ochii şi să uiţi de tine. Să îţi rămână doar sufletul şi restul să dispară.
Mi-am găsit acest loc săptămâna trecută. Nu mi-am dat seama că îl am până nu m-am gândit să-l caut. Îl ştiam şi mă ştia, am mai trecut pe acolo. Nici măcar nu e ascuns, chiar deloc. Dar este special pentru mine. Are flori de Mâna-Maicii-Domnului care miros bine toată vara, pisici blânde şi prietenoase şi borduri curate. Are cer cu stele şi vise adunate în el. Mai are un copac uscat pe care mie-mi place să-l privesc şi să-mi imaginez prin câte o fi trecut de a ajuns aşa. Şi mă întreb de ce nu l-a tăiat nimeni până acum...Ca să-l găsesc eu, ştiu.
Seară de seară mi se face dor de locul meu. De parcă mă cheamă. Mă duc şi stau acolo întinsă, doar eu şi gândurile mele. Nu trece nimeni, nu mă supără nimeni. Iar când plec, m-aş întoarce tot acolo, să mai stau puţin. Dar numai seara este special. Nu sunt curioasă cum este ziua. Mi-e teamă să nu fie banal şi să îşi piardă frumuseţea. Noaptea se întâmplă magia. Aşa că va fi al meu doar noaptea, în rest mi-l vor păstra pisicile. Ştiu că mă va primi oricând am nevoie. Nu mă va întreba niciodată unde am fost şi unde urmează să mă duc, dacă îl mai vreau pe el sau am găsit altul. Lui nu-i pasă de unde vin şi ce serviciu am, dacă sunt bună sau rea, dacă iubesc sau urăsc. Nu vrea să ştie nimic. Şi pot să-i povestesc despre orice, el mă ascultă. Şi copacul de deasupra mă ascultă. Şi mâţa cea galbenă mă ascultă. Şi niciunul nu îmi cere ceva în schimb. Doar să mă întorc la ei.

the wall

Am lăsat loc doar pentru tine Mi-am dat seama când era furtună și nu știam pe unde intră ploaia Mă opresc din construcție Doar când trăie...