Mi-am dat seama când era furtună și nu știam pe unde intră ploaia
Mă opresc din construcție
Doar când trăiesc și iubesc
Se întâmplă să primesc numai cărămizi
Și atunci le urc pe zidul început și uitat
strâmb, dar solid.
Tu îmi dăruiești mortarul.
Mult deodată.
Se mai usucă și treaba rămâne neterminată.
Apoi,
Caut în altă parte
Și, fără să cer, primesc doar cărămizi.
Mi-e teamă că o să ridic zidul până când nimeni nu îl va putea dărâma.
Eu voi rămâne impasibilă,
Pentru că am păstrat un loc pentru tine
Si vei putea intra pe acolo
Ori de câte ori vrei.
Dar știu
Că tu vei veni doar cu mortarul
Și eu va trebui să astup
Golul pe care nu vrei
Și nu vei putea vreodată
să îl umpli.
