am obosit
mi-a fugit mintea prea departe
am găsit usa închisă
iar cheia o uitasem în buzunarul drept al celei mai urâte haine
pe care nu am purtat-o niciodată.
nu aș fi zis că viitorul e mișto
dacă aș fi știut dinainte ce urmează.
mi-au furat și ultimul strop de serotonină
nici nu mai știu unde îl ascunsesem.
speram să îl folosesc
într-o vagă amorțeală
pe ultima sută
de mii de kilometri.
mi-ar fi ajuns.
până la ultima enzimă
să speri că mai ai putere să digeri nimicurile din jurul tău.
un vis și-un pistol.
eu și maimuța mea
duminică, decembrie 4
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
voi cu reclama cu-un pantof si tramvaiul plin cu legume stricate care put. nu stiti voi mi-am luat azi caiete ca o scolarita si zburdam pe s...
-
Şi ce dacă pantofii-mi sunt murdari Şi zâmbetul mi-e şters Am de cărat un glob în spate Şi nu e pământesc. Caut demult un loc să stau ...
-
Hm, s-a lasat frigul. Bine ca am ascultat-o pe mama si mi-am luat geaca cu scrisul “why not” mai groasa si mai clubarita. Ajung in statie. ‘...